Prima zi Internaţională a Femeii s-a ţinut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.
Cea mai memorabilă zi a femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg) când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând faţă de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament. Soţiile, fiicele şi mamele acestora, multe dintre ele oprimate ca prostituate, au cerut încetarea acestei umilinţe şi sfârşitul foametei cu care se luptaseră în ultimii trei ani.
Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei
Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.
Cea mai memorabilă zi a femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg) când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând faţă de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament. Soţiile, fiicele şi mamele acestora, multe dintre ele oprimate ca prostituate, au cerut încetarea acestei umilinţe şi sfârşitul foametei cu care se luptaseră în ultimii trei ani.
Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei
Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.
Una dintre cele mai înfocate susţinătoare ale drepturilor femeii a fost australianca Jean Devanny care, încă din 1936, nu s-a sfiit să afirme libertatea sexuală a femeii, subiect care la acea vreme, dincolo de faptul că a şocat, era total deplasat. Ea spunea că femeile au acelaşi drept ca şi bărbaţii să se bucure de sex şi asta nu pentru faptul că sexul al fi un prerogativ al bărbaţilor, ci pentru că, de obicei, bărbaţii au experienţe sexuale mult mai plăcute decât cele ale femeilor.
Necesitatea eliberării femeii a dus la dizolvarea unor alianţe şi la formarea unora noi. Au existat adesea tensiuni între grupurile care susţineau diferite curente de opinie, cele mai multe fundamentate pe deosebirile de limbaj sau de vestimentaţie, care ascundeau însă neînţelegeri politice mult mai grave. Criticarea familiei şi sloganuri precum "mai bine moartă decît măritată" şi discuţiile deschise pe tema sexualităţii libere şi a lesbianismului nu au fost privite deloc cu ochi buni de către formaţiunile tradiţionaliste. Provocarea pe care toate acestea o reprezentau pentru femeile care până atunci fuseseră sigure doar de rolul lor de gospodine, a constituit o ameninţare evidentă pentru doamnele mai în vârstă şi mai conservatoare.
Multă vreme, încălcarea drepturilor femeilor a fost neglijată de organizaţiile internaţionale, guverne, grupurile de apărare a drepturilor civice şi presă. Astfel, milioane de fete şi femei din lumea întreagă au continuat să fie victime ale abuzurilor de tot felul, degradante şi chiar mortale.
Necesitatea eliberării femeii a dus la dizolvarea unor alianţe şi la formarea unora noi. Au existat adesea tensiuni între grupurile care susţineau diferite curente de opinie, cele mai multe fundamentate pe deosebirile de limbaj sau de vestimentaţie, care ascundeau însă neînţelegeri politice mult mai grave. Criticarea familiei şi sloganuri precum "mai bine moartă decît măritată" şi discuţiile deschise pe tema sexualităţii libere şi a lesbianismului nu au fost privite deloc cu ochi buni de către formaţiunile tradiţionaliste. Provocarea pe care toate acestea o reprezentau pentru femeile care până atunci fuseseră sigure doar de rolul lor de gospodine, a constituit o ameninţare evidentă pentru doamnele mai în vârstă şi mai conservatoare.
Multă vreme, încălcarea drepturilor femeilor a fost neglijată de organizaţiile internaţionale, guverne, grupurile de apărare a drepturilor civice şi presă. Astfel, milioane de fete şi femei din lumea întreagă au continuat să fie victime ale abuzurilor de tot felul, degradante şi chiar mortale.
Una dintre cele mai active organizaţii pentru apărarea drepturilor femeilor este Equality Now, care a punctat cele mai importante dintre problemele cu care ele se confruntă încă în lume: violul, contracepţia şi avortul, tratamentul aplicat femeilor şi discriminarea sexuală, violenţa conjugală, reprezentarea politică, pruncuciderea, hărţuirea sexuală, cliteridectomia şi pornografia.
Rezultatele muncii acestor organizaţii sunt din ce în ce mai vizibile, în primul rând la nivelul legislaţiei.
Au rămas însă multe situaţii în care drepturile femeii sunt încălcate sau tratate ca şi cum nu ar fi existat niciodată.
Au rămas însă multe situaţii în care drepturile femeii sunt încălcate sau tratate ca şi cum nu ar fi existat niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu