Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze, Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza, Incins cu o haina de umbre si raze, C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins; Dar cum te vazui intr-o palida haina, Copila cuprinsa de dor si de taina, Fugi acel inger de ochiu-ti invins. Esti demon, copila, ca numai c-o zare Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare, El, veghea mea sfinta, amicul fidel ? Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaste trasaturile-ti pale, Căci tu - tu esti el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu